Călătoria spre Herculane, poarta spre sănătate și bagajul unui turist interbelic
Dichisiți și aranjați, domnii cu costume și joben, iar doamnele cu rochii lungi și mănuși de catifea, după ultimele tendite la Paris, umpleau străzile Herculanelor și se lăsau admirați de localnici, care adesea purtau straie populare pentru a fi mai ușor de distins între turiști.
Interesul pentru Băile Herculane în Serbia reiese şi din scrisoarea Colonelului D. I. Motaş, ataşat militar pe lângă Legaţia României din Belgrad, prin care cerea date despre staţiune: „Mai multe persoane din localitate m-au rugat a le da informaţii asupra staţiunei balneare şi climaterice Mehadia, întru cât au intenţia de a merge acolo şi a face o cură”. În răspunsul conducerii staţiunii se preciza că spesele cu întreţinerea pentru o persoană pe zi erau de cca 60 lei, preţul unei camere 15-40 lei, iar taxa de cură 15-180 lei/sezon. Colonelului D. I. Motaş i se sugera ca pe viitor cei interesaţi să îşi facă rezervarea în luna aprilie, că era plin apoi. De asemenea, i se menţiona: „În staţiunea noastră sunt surse termale sulfosaline şi salină cu temp. până la 54°, care sunt tămăduitoare pentru boale de reumă, ischiaş, etc. Mai este şi un stabiliment de hydroterapie. Alăturat vă transmitem şi un prospect rămas din era maghiară, prospectul cel nou fiind sub tipar”.
Una dintre cele mai solicitate locaţii din staţiune era Vila Elisabeta, cheltuielile de cazare pentru Vila Elisabeta pot fi observate în cazul Doamnei Ghica din Bucureşti, care pentru cele 4 camere închiriate a achitat 130 lei/ zilnic, respectiv 4.030/lună. Din Regulamentul de exploatare în regie a staţiunii balneare Băile Herculane, aprobat în anul 1923, putem identifica oferta de agrement pusă la dispoziţia turiştilor. Aceasta cuprindea: muzica militară, care concerta dimineaţa între orele 8-9 şi după amiază între orele 5-7 în aer liber şi seara între orele 9-11 în sala de dans, concertele organizate în sezon cu artişti renumiţi, seratele dansante în cerc restrâns, balurile, filme proiectate în cinematograf, producţii teatrale din Teatrul de vară sau posibilitatea de a citi în sala de lectură a bibliotecii. De asemenea, erau amintite frumuseţile deosebite ale naturii de pe Valea Cernei, drumurile pentru birje până la Crucea Ghizelei, spre gară, până la Topleţ, Orşova sau Ada Kaleh. Nu erau lăsate deoparte nici excursiile pe Dunăre la Cazane sau cele 65 km de serpentine spre vârfurile munţilor Domogled, Şucu sau Sesmin.
Curiozități de la băi - În camerele comune femeile erau cazate separat de bărbaţi, iar bolnavii de tuberculoză sau de alte boli contagioase, precum şi copiii foarte mici nu erau primiţi. Locatarii puteau utiliza bucătăriile comune, dar erau obligaţi să respecte liniştea şi ordinea. În camerele de dormit nu puteau intra cu cojoace sau cu alimente alterabile, acestea fiind lăsate la sosirea în magazie şi luate la plecare.
Coproprietarii din cadrul Comunităţii de Avere a fostului Regiment Confiniar Româno-Bănăţean nr. 13 din Caransebeş aveau dreptul de a folosi în mod gratuit băile de la Herculane. În anul 1930, comunitatea deţinea două imobile în Băile Herculane: Casa Grănicerească şi Vila Comunităţii de Avere. Urmaşii grănicerilor, în conformitate cu decizia Consiliului de Administraţie din 15 aprilie 1930, trebuiau să plătească următoarele taxe: 40 lei/zi în lunile mai, iunie şi septembrie şi 60 lei/zi în lunile iulie şi august pentru o cameră cu un pat, 30 lei/zi în lunile mai, iunie şi septembrie şi 40 lei/zi în lunile iulie şi august pentru o cameră cu două paturi sau 5 lei pentru un certificat eliberat în vederea cazării în camerele comune din Băile Herculane. Modalitatea de relaţionare între personalul hotelier şi oaspeţi reiese din cuprinsul unui bilet întocmit pentru camera nr. 38 a Hotelului Principele Carol. “Preţul camerei cu 2 paturi, inclusiv serviciul, în lunile iulie şi august era de 30 cor/zi, în celelalte luni era de 24 cor/zi, lumina electrică 2 cor/zi, iar un pat suplimentar 6 cor/zi. Se suna o dată pentru chelnăr, de 2 ori pentru madamă şi de 3 ori pentru servitor.”
Masa festivă dată în onoarea Primului-ministru Maniu şi a Secretarului General de la Liga Naţiunilor Avenol a avut loc la Restaurantul Casino din Băile Herculane, iar costul acesteia a fost considerat prea mare de Direcţiune, care solicita, în data de 1 august 1932, clarificări privind preţul unui tacâm, 300 de lei pe care „în timpul de faţă îl socotim exagerat”, de la antreprenorul Sigmund Goth (care deținea și Hotelul cu același nume). Acesta transmitea direcţiunii factura recepţiei în care erau detaliate cheltuielile: 15 tacâmuri la banchet a 300 lei: 4.500 lei, băutură şi apă minerale 417 lei, masa pentru 2 şoferi 140 lei, 17 porţii de mâncare a 20 lei pentru muzică: 340 lei, totalul ridicându-se la 5.397 lei.
